Cînd am scris iniţial prima parte a acestui articol, am căutat destul de multe referinţe cu privire la subiect. Printre rezultate se enumeră şi articolul scris de domnul Gabriel Nechita şi anume: "Cum să devii indispensabil". Am citit cu atenţie şi am regăsit o aplicare cum nu se poate mai bună la prima mea parte a articolului pe care tocmai îl parcurgeţi! E ca şi cum m-aş fi vorbit cu domnul Gabriel pentru ca mi-a furnizat exact exemplele de care aveam nevoie.
Voi reproduce articolul şi voi face adnotări pe text în manieră proprie conform considerentelor mele personale (evidențiate în albastru) pe care nu vă presez sub nici o formă să le împărtăşiţi ci doar poate ca propunere de luat în calcul atunci cînd /dacă vă veţi forma propria părere despre subiect. Așadar...
Scopul acestui mini-interviu este surprindă părerea mai multor persoane despre acest subiect, care consider eu că va deveni unul destul de dezbătut şi în România, pentru că tratează problema leadership-ului, excelenţei personale şi a brand-ului personal. Am reuşit să adun 5 persoane pe care le stimez şi care au oferit o imagine destul de diferită asupra conceptului “de a fi indispensabil”. Îţi recomand să citeşti toate răspunsurile şi să extragi doar ce e valoros pentru tine. Invitaţii la interviu au răspuns la întrebarea:
“Cum ai descrie o persoană care este indispensabilă (pentru tine sau pentru cei din jurul lui) ca şi atribute sau acţiuni pe care le face el?“.
La acest interviu am avut 5 invitaţi: Paul Coman, Adrian Boţan, Alex Cristache, Ciprian Gavriliu şi Krumel. Descrierile complete ale acestora le aveţi la sfârşitul articolului.
Paul Coman este de părere că oamenii indispensabili sunt nişte persoane influente, care fac tot ce se poate pentru a-şi creşte influenţa, în detrimentul celor din echipa lui şi al intereseleor entităţii din care face parte.
Răspunsul lui Paul:
Oamenii indispensabili: îşi creează “black box-uri” în cadrul organizaţiei, care sunt anumite procese şi activităţi pe care numai ei ştiu să le facă. nu mi se par team players au ca prioritate interesele personale în detrimentul intereselor firmei un team player vrea ca toată echipa să câştige şi face tot ce poate în acest sens – un “indispensabil” tinde sa faca opusul Bineînţeles că nu e o lege. Pot fi mai multe motive pentru care un om ajunge să fie considerat indispensabil într-o organizaţie. Catastrofal. Domnul nu a inteles nici pe departe intrebarea. Auzi..black box-uri...team player-e, doamne fereşte...mare e gradina.
Discuţia cu Adrian Boţan, a căpătat o întorsătură foarte interesantă ajungând să discutăm despre Steve Jobs şi Pixar. Cum ai descrie o persoană care este indispensabilă (pentru tine sau pentru cei din jurul lui) ca şi atribute sau acţiuni pe care le face el?
Răspunsul lui Adrian:
Adică vrei să contrazici clişeul că “nimeni nu e indispensabil” ? sau să-l confirmi? Pentru mine indispensabilă este doar familia. In business trebuie să fii gata să te descurci şi singur.Dar in munca noastra este vorba despre lucrul în echipă, mai degrabă o strategie buna in loca sa cauti sa devii indispensabil, ar fi să faci lucruri, să te faci util. Cred că oamenii indispensabili, par indispensabili pentru perioada în care sunt creativi, mobili, fiind cei ce creează valoare pentru compania lor si pentru clienti. Uită-te la Steve Jobs. Este exemplul cel mai high profile de om indispensabil. El este şi slăbiciunea Apple, dar şi forţa lor. Cred că Jobs e un studiu de caz foarte bun pt “how to become indispensable”. Şi oare este indispensabil? Atât de indispensabil cât lasa să pară sau este o strategie de maximizare a valorii personale? Sau un narativ pe care Apple doreşte să îl proiecteze? Şi acum hai să ne uitam la Pixar. Tot o companie facută de Steve Jobs. Pixar, culmea! merge şi fără Steve Jobs. Şi încă merge bine. Atât de bine încât a devenit studiu de caz despre cum să reuşeşti la Hollywood nefacand ceeace face Hollywood-ul. Articole recomandate de Adrian Boţan: How to make good decisions How Pixar fosters creativity Domnul Boţan este un adevărat exemplu despre cum nu trebuie sa fie un lider. Faza cu "pentru mine doar familia este indispensabilă" mă jigneşte ca individ.
[later edit - 2013 / 01 / 14] - Apple este în momentul de față fără Steve Jobs - Merge! Dar cum? Cum se face că ești îndemnat să instalezi Google Maps pe Iphone 5 pentru că aplicația similară a Apple a eșuat lamentabil?!? Mă îndoiesc că s-ar fi întîmplat asta cu Steve Jobs în viață...
Alex Cristache a oferit un răspuns scurt şi la obiect.
O persoană indispensabilă este cea care îţi dă în primul rând încrederea că poţi reuşi prin forţe proprii, ca abia apoi să-ţi ghideze paşii. Suportul fizic sau informaţional neînsoţit de cel moral nu poate fi mereu eficient. Foarte frumos spus! Pe deplin de acord!
Krumel a oferit o descriere destul de detaliată a unei persoane indispensabile şi influenţă ei asupra celor din jur.
Răspunsul lui Krumel:
Caracterul indispensabil al unei persoane ţine în special de experienţa şi criteriile pe care acea persoană le are şi după care se ghidează. Nu tot timpul persoanele ce aparent par indispensabile ajung ca în timp să îşi manifeste experienţa şi tăria criteriilor după care se ghidează. Eu consider indispensabil un om capabil de acumulare de informaţii şi experienţă, şi nu neaparat o persoana care “se adaptează”. Uneori a fi indispensabil poate fi reprezentat de prezenţa constantă şi sigură a unei persoane. Deasemenea, consider genul ăsta de persoană ca fiind o raritate necesară. Nu e vorba de a fi perfect, ci de a fi perfectibil. A fi indispensabil e o stare constantă, firească, bazată pe aprecierea a ceea ce faci. Faptul că o persoană devine indispensabilă generează două stari: de siguranţă şi de nesiguranţă. Starea de siguranţă e generată de prezenţa garantată a acelei persoane şi deci confirmarea că acţiunile lui te vor ajuta pe o perioadă de timp.Nesiguranţă este că acest tip de persoana poate oricând alege o nouă direcţie care nu mai coincide cu cea proprie. În ambele cazuri câştigul este bazat pe reuşite şi pe ceea ce cei din jur au reuşit să acumuleze de la o astfel de persoană. Excelent răspuns!
Ciprian Gavriliu a oferit un punct de vedere foarte amplu, organizat din 2 scenarii în care te poţi afla ca şi om indispensabil.
Răspunsul lui Ciprian:
Privind în ansamblu, la prima vedere am găsit 2 scenarii în care te poți afla:
Scenariul 1: ești indispensabil în realizarea unor activități de rutină Dacă ajungi indispensabil în realizarea unor activităţi de rutină vorbim despre un cofee maker remunerat cu salariu. Scenariul ăsta mi se pare că e menţionat ca să pară textul mai bogat!
Fie că ești managerul obsedat de control sau colegul care acoperă incompetența/comoditatea altora prin efortul propriu, ești într-o poziție periculoasă, din care trebuie să ieși. Acțiunea de redresare trebuie să fie în forță, hotărâtă și fără drum de întoarcere. Ar trebui să implice o listă a responsabilităților fiecăruia și doar punctele în care este cu adevărat nevoie să intervii.
Scenariul 2: ești indispensabil în realizarea proiectelor îndrăznețe
Nu este nici o mândrie să fii indispensabil de fiecare dată când se taie o factură sau se predă un raport. Însă dacă oamenii te recunosc ca fiind indispensabil în proiectele curajoase, care aduc valoare mare, ai ajuns într-o poziție pe care toți oamenii și-o doresc dar puțini o ating. Total fals. Nu toţi oamenii îşi doresc poziţii mari! Nu aţi cunoscut destui!
Cum reușești să faci lucrul ăsta:
fiind creativ – creativitatea din multă practică, multă muncă, multe încercări. Talentul compensează rar efortul când e vorba de rezultate deosebite, obținute constant. asumându-ți mai multe riscuri – poți să garantezi cu capul un proiect care pare înfricoșător? sau să îți asumi leadershipul pentru a implementa o inițiativă nouă? Asta mi se pare altă situaţie ruptă dintr-un film de acţiune prost! A şi îmi sună ciudat asta cu "asumarea leadership-ului"
ieșind din zona de confort – cât de indispensabil e colegul care nu face niciodată 1 centimetru în plus față de “normă”? Mă repet, poate nu îţi doreşti sa fi indispensabil. Poate, ca un om normal (care eşti), nu te gîndeşti la aşa ceva.
muncind mai mult și mai din greu – rezultatele deosebite nu se obțin ușor, balanța trebuie să iasă tot timpul pe 0 nu mai continui cu comentariile pentru că deja restul textului devine din ce în ce mai penibil...
devenind cel mai bun în ceva care indispensabil celor din jur – adică muncind cu obsesie pentru a ieși constant pe locul 1 în cursa pe care o alegi
Metodele sunt diverse și poți să le alegi pe cele care se potrivesc cel mai bine cu ceea ce ești tu. Va fi mai greu însă să te ții de ele pentru că implică efort, frustrări mari pe termen scurt-mediu, nervi puternici, puterea de a renunța.
Peste 10 ani, privind înapoi, ce alegere ai fi vrut să faci?
Pentru domnul Ciprian am o concluzie care se rezumă la un singur cuvînt; PENIBIL!
Le mulţumesc pe această cale celor care au onorat invitaţia mea la interviu.
Paul Coman – Business Strategist & Founder Startup Academy
Adrian Boţan – Director de creaţie şi partener McCann Erickson Bucureşti. Probabil singurul director de creaţie MBA din Romania.
Alex Cristache – Web & logo designer, blogger, motocilist şi rapper “de ocazie”. 29 de ani de aventură într-o lume nebună.
Krumel – obişnuiesc să fac SEO, SEM, PPC …sunt atent pe zona de UX, IA, CX, cu precădere pentru magazinele online.
Ciprian Gavriliu – managing director la agenţia interactivă PlayTheBalls, online marketer, producător al emisiunii Online Shift si al conferinţelor IMTO.
Iniţial trebuia ca interviul să fie format din 10 persoane, însă nu toată lumea mi-a răspuns. Deşi au răspuns 5 persoane, răspunsurile sunt foarte diferite, efect ce mi l-am dorit din start, pentru a prezenta perspective diferite asupra “indispensabilităţii unui om”.
Şi eu mulţumesc pentru ideea extraordinară a manierei de abordare a subiectului. Sîntem departe de ceea ce înseamnă cu adevarat ideea de leadership. Sîntem departe de o comunicare onestă bazată pe încredere şi încă sîntem fanii biciului în căutarea maximizării profitului confundînd business-ul cu jungla, cu locul unde doar daca elimini cîştigi. Cîştigătorii acestei provocări sunt după părerea mea Alex Cristache şi Krumel! Eu aş merge pe mîna lor şi nu m-aş opri din clădit, ceea ce vă doresc şi vouă!
Sursa articol: nechitagabriel.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu