Ironia face ca am primit acest articol, absolut genial din punctul meu de vedere, pe adresa de e-mail de la munca. Mi l-a trimis un coleg care dupa ce l-a citit mi-a spus: "Incredibil... totul este adevarat!" Nu imi apartine nici o virgula si nu am habar cine l-a scris. Pot doar sa spun ca este infiorator de adevarat si reflecta fidel starea unei societati obosite la maxim de o tranzitie neinduratoare. O tranzitie transformata in trauma unei natiuni! Natiunea romana!
Vor sa te "sinucida" !
Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat...Inteleg.
Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei,
iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele.
Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara?
Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de
munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri ai
vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui
sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu
termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau
asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut?
"Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica",
"mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog,
ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC
merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis
oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca
ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu? Aha, salarii
bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot in
lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala
si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul cum
e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand
vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce,
atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta
peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc?
Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore
suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am
inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un
salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar
ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te
mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in
fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand
ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de
angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi?
Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si
lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele
suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si
duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor
fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii
un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de
succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras?
Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala
(program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere,
iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai)
inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri
aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care
chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul
companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la
supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar
fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un
impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si
doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca,
de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu
profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru
care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara,
prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai
muncit de pomana pana la 32 de ani!
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca
vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa
merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine
ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa
inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a
mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a
pierde calitatea umana?
In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun
moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un
infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in
prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de
24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre
fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum
zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam
viitorul".
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.
Atat de valoros in aceasta lume globalizata.
Autor necunoscut de mine dar pe care il stimez.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu